www.antipsychiatry.org - in Romanian




                           Eliberarea pacientilor spitalelor de psihiatrie : de ce ? cum ?

 

          In interiorul spitalului pacientii formeaza un grup usor de identificat si cu o identitate usor de recunoscut : aceea a unor victime intr-un infern. Nevoia de a ne elibera fratii si surorile inchisi acolo nu are nevoie de nici o explicatie.

          Ca o solutie pe termen lung eliberarea pacientilor psihiatrici inseamna sfarsitul tuturor spitalizarilor involuntare ale persoanelor care nu se fac vinovate de nici o crima, restabilind in felul acesta una dintre promisiunile fundamentale si cea mai importanta a Americii. Dar usile spitalului sunt inca incuiate si voi sunteti inca inauntru. In reuniunile noastre de constientizare a caracterului metodelor psihiatrice, am discutat cum ajungem sa fim inchisi si cum ajungem sa iesim afara si am descoperit ca toti iesim afara invatand sa spunem doctorilor ceea ce vor ei sa auda. Noi numim acest lucru “sa inveti sa nu spui niciodata adevarul”. Am descoperit impartasindu-ne reciproc experientele ca atunci cand proclamam cu voce tare ( in spital )  ca noi nu suntem bolnavi si ca doctorii ar trebui sa ne lase in pace, eram recompensati cu injectii fortate cu Thorazin si cu sederi in celulele de izolare, dar cand am invatat sa stam umili si sa spunem “Am fost bolnav, dar cu ajutorul doctorului meu ma fac bine” detentia se apropia de sfarsit. Veti avea satisfactia sa stiti care este adevarul si care este minciuna si sa  stiti ca desi ei v-au intemnitat corpul, ei nu poseda spiritul vostru.  

          Problemele fostilor pacienti sunt mult mai subtile, dar nu mai putin presante. Multi fosti pacienti incearca sa suporte ceea ce li s-a intamplat, pretinzand ca acea experienta nu s-a produs niciodata. Totusi, pentru ca experienta de a fi fost odata un pacient psihiatric te invata sa te consideri mai putin decat o fiinta umana, aceasta nu este o solutie satisfacatoare. Oamenii simt emotii. Ei sunt in mod justificat fericiti sau tristi, furiosi, calmi, entuziasti si asa mai departe. Ca pacienti totusi, am fost invatati sa ne gandim la noi insine ca fiind definitiv mutilati si tindem sa reactionam la urcusurile si coborasurile vietii ca la niste confirmari ale diformitatii noastre secrete. In plus societatea impune pedepse asupra fostilor pacienti, care va afecteaza indiferent daca va recunoasteti sau nu identitatea. Pentru tot restul vietii veti minti pentru a obtine un loc de munca, un permis de conducere, pentru a va inscrie la scoala si sunteti nelinistiti ca s-ar putea afla. Prietenii si cunostintele voastre vor fi impartite in 2 grupuri, aceia care stiu si aceia care nu stiu si intotdeauna va fi necesar sa fiti atenti la ceea ce le spuneti celor din urma.

          Fostii pacienti sunt plini de suparare fata de ceea ce li s-a intamplat, dar aceasta suparare cand este singura si neorganizata, ramane neexprimata si este adesea intoarsa in interior impotriva propriei persoane. Inversunarea noastra este combustibilul miscarii noastre si cand ne intalnim, recunoscandu-ne identitatea fata de noi insine si fata de ceilalti, vom fi facut primul si cel mai important pas in a riposta impotriva celor care ne oprima.   




Pagina principala a Coalitiei Antipsihiatrice ]